PoliTichii de Margaritar: Kamikaze (Blogul lui Cristian Banu)

In momentul in care a instrumentat tipic securistic scandalul plagiatului lui Victor Ponta, Traian Basescu a declarat de fapt refuzul coabitarii, astfel ca procedura de suspendare este una logica si fireasca. Problema plagiatului se putea rezolva simplu si elegant. Presedintele se putea intalni cu reprezentantii USL, le arata documentul si "mai baieti, voi aveti o problema, asa ca puneti pe altcineva premier". Daca USL refuza, presedintele putea lua o pozitie publica "am inteles ca exista o noua majoritate parlamentara, din pacate, premierul desemnat de aceasta nu indeplineste conditiile pentru a fi nominalizat, ca atare solicit majoritatii desemnarea unui nou premier". Exportarea circului arata ca nu s-a dorit nici un moment negocierea si medierea conflictului, menirea constitutionala a presedintelui, ci s-a preferat direct punerea rahatului in ventilator astfel incat sa fie manjita cat mai multa lume.
Numai ca, refuzand coabitarea, presedintele se declara, de buna voie si nesilit de nimeni, incapabil sa fie presedinte. Nimic nou aici, caci Traian Basescu nu s-a chinuit vreodata macar sa respecte aparentele ca Ion Iliescu.
Este evident ca USL nu avea in plan, cel putin nu in viitorul foarte apropiat, declansarea procedurii de suspendare si demitere a presedintelui. Nu avea nimic de castigat in plan politic iar presedintele - daca se pastra in rolul sau constitutional - nu ii incomoda cu nimic.
Miscarile din ultima vreme, la limita sau undeva peste limita legii, nu au alt rol decat acela de a rezolva cu o aparenta cat mai mare de legalitate in conditiile unei legislatii confuze si neclare o situatie de criza majora, generata de presedinte. Nerezolvarea ei si pastrarea in corsetul stramt al legislatiei nu ar face decat sa prelungeasca a la long o criza politica in plina criza economica.
Avem deci o tabara care a pierdut batalia dar care refuza sa se predea fara a face cat mai multe victime in randurile "dusmanilor". Aici nu avem cu sa nu remarcam diferenta de comportament intre PSD si PNL pe de-o parte, care de fiecare data s-au retras decent dupa ce au pierdut alegerile, si presedintele dimpreuna cu PD care prefera sa improaste cu rahat in tara si in strainatate, externalizand penibil un conflict intern.
Provocarea este clara. Ratiunea este una simpla. USL are toate sansele de a avea majoritatea in parlament, singura sau impreuna cu UDMR. Posibilitatea de a mai crea un nou UNPR este redusa. PD este terminat ca misiune politica, cu niste lideri lipsiti de charisma si/sau epuizati de scandaluri de coruptie. Partidul lui MRU este inca nenascut si cu sanse slabe de a face o bresa semnificativa in randul electoratului. In aceste conditii, presedintele nu are altceva de facut pentru restul mandatului decat sa bombane de la Cotroceni. Peste doi ani, probabil ca nu ar mai fi fost bagat de nimeni in seama. Asa, cel putin "va muri" in lupta, incercand sa traga dupa el cat mai multi inamici.
De data aceasta, lucrurile sunt clare, votul popular va duce la demitere. Nu mai suntem in 2007. Lasand la o parte popularitatea presedintelui epuizata dupa aproape opt ani de hiperactivitate, de data asta el este cel care a declansat si alimentat conflictul. Este deja la al doilea premier de alta culoare cu care nu poate colabora. Partidul presedintelui este la randul sau prea epuizat dupa o guvernare defectuoasa ca sa il mai ajute cumva. Exista o anumita saturatie, suficienta pentru a asigura trecerea referendumului. Campania "electorala" a presedintelui nu va viza evitarea demiterii, cat va fi "testamentul politic", imaginea de final pe care Traian Basescu va incerca sa o proiecteze in istorie. Daca tot este sa fie invins de sistem, asemenea lui Emil Constantinescu, macar sa "moara" in lupta.