Parafrazand o celebra replica din piesa "O scrisoare pierduta" in care Nae Catavencu cerea imperios s-avem si noi falitii nostri, avand in vedere ca asa o cereau vremurile, am fi putut cere si noi sa avem anarhistii nostri. Spectacolul unui summit NATO, fara anarhisti poate fi considerat de catre unii ca o nunta fara lautari. Criticii autoritatilor vor protesta vehement pentru ca au jugulat in fasa ceea ce ar fi trebuit sa fie o vajnica demonstratie impotriva pactului nord-atalantic, nerespectand dreptul la opinii pasnice. Altii poate chiar mult mai multi vor felicita autoritatile pentru ca au impiedicat un posibil scenariu sangeros asa cum am vazut pe la televizor, in timpul confruntarilor dintre politie si anarhistii mai mult sau mai putin rasi in cap, dar peste masura de violenti. Ca de obicei adevarul este pe undeva pe la mijloc. Pustanul care a glasuit in numele periculosilor anarhisti nu arata catusi de putin foarte razboinic, desi purta o barba de revolutionar si incerca sa ne explice ca este convins ca rolul NATO s-a sfarsit si ca organizatia trebuie sa moara. Recunosc ca nu mi s-a parut catusi de putin a reprezenta un pericol real pentru buna desfasurare a summit-ului. Pe de alta parte un pic de dreptate au si cei care considera actiunea politiei ca fiind salutara, avand in vedere ca nu se stie ce zavera ar mai fi iesit in cele din urma, desi, personal, ma cam indoiesc. Sa speram ca nu vor aparea in cele din urma si anarhisti adevarati si violenti, situatie in care eforturile cu adevarat exceptionale ale autoritatilor si chair ale popuilatiei s-ar vedea in buna masura compromise. Cum-necum se poate spune ca ne putem considera "in rand cu lumea". Avem avut si noi anarhistii nostri!