Greu de imaginat un spectacol mai jalnic decat cel oferit de cei care s-au inghesuit sa primeasca pomana lui Vanghelie. Oameni trecuti de prima tinerete s-au bulucit si s-au calcat in picioare (nu "pe picioare", asa cum suna textul reportajului de la fata locului) pentru un salam un cozonac si ce Dumnezeu le-o mai fi pus primarul "care este" in pungile respective. Scena mi-a amintit de filmele copilariei mele in care ii vedeam pe capitalistii verosi cum arunca un banut intr-o scuipatoare si amaratii se bateau ca chiorii pentru a intra in posesia lui. Nici nu stii cine este mai vinovat. Cel care a organizat aceasta pomana sau chiar pomanagii care au uitat complet de demnitatea lor de oameni transformandu-se intr-o haita de animale hamesite, gata sa se linseze pentru o bucatica de carne. Cert este ca demnitatea este pentru foarte multi un termen necunoscut sau nedemn de a fi luat in seama. Cei care au apucat sa-si traiasca o buna parte din viata pe vremea comunismului, a "epocii de aur", in care "grija fata de om" era clamata mincinos zi de zi, nu au cum sa nu-si aminteasca scene similare atunci cand "se dadea" renumitul salam de vara, plin de zgarciuri si cu un gust de cele mai multe ori scarbos de-a binelea. Spectacole jalnice in care atunci cand bucatile din mult ravnitul salam "de 32" erau pe terminate se incingeau adevarate lupte corp la corp in care cei mai zdraveni, apucau cate o bucata spre disperare si indignarea celor care statusera in mod cat de cat civilizat la coada. Imi amintesc cu greata de zambetele mieroase cu care oameni cu scoala multa ii salutau se umileau in fata responsabilul aprozarului de la colt pentru a capata cativa cartofi mai de doamne ajuta si de ranjetul satisfacut al individului a carui figura unsuroasa nu-mi iese din minte. Din pacate acei ani au fost pentru foarte multi o perioada de tocire a demnitatii si este cumplit sa revezi scene care nu ar trebui sa se mai petreaca vreodata. Acum in rolul unsurosului de la aprozar se afla un personaj cam de aceeasi teapa care imparte de pomana unor necajiti. Banuiesc ca primarul sectorului cinci, un specialist in oferirea de pomeni, a fost foarte multumit de succesul pe care l-a avut initiativa sa. Nu ne ramane decat sa le transmitem lui si altora de acelasi teapa, ca ar trebui sa le crape obrazul de rusine. Desi este foarte probabil ca la fel ca si ideea de demnitate, bunul simt este pentru tot mai multi o chestie perimata, valabila doar pentru fraieri.