Campaniile electorale din ultimii ani au noi coordonate si in Romania, mai ales ca incearca sa se raporteze la cetatean, intr-un mod cat mai direct posibil. Nu doar prin proiecte care prefigureaza o mai buna implicare a alesului in imbunatatirea vietii votantului, cat si prin relatia directa a candidatilor cu oamenii, in timpul campaniei. Se fac vizite la domiciliu, se deplaseaza prin piete si diverse cartiere pentru a asculta pasurile locuitorilor, trimit scrisori prin posta ori dau telefoane. Toate electorale, nu-i vorba, dar e demn de remarcat efortul facut in a se regasi in toate modurile posibile prin care vizibilitatea fiecaruia sa fie mult sporita. In tot acest cumul de eforturi, cei mai dezavantajati sunt candidatii independenti ce candideaza pentru functii aflate sub auspiciile votului uninominal, care nu beneficiaza de sprijinul financiar si organizatoric al unor partide care sa-i poata sustine in tot ce inseamna management de campanie. Dar.. fiecare e liber sa incerce, cat timp isi asuma toate riscurile si toate consecintele acestui gest. Aici cu siguranta este vorba si despre partea murdara a campaniilor, care s-a manifestat in plenitudinea fortelor si pe plaiurile noastre de la mal de mare. E deplasat sa mai crezi ca s-au pastrat reperele campaniilor trecute, cand "grosul" atacurilor asupra adversarilor era pastrat pentru final de expozeu politic al fiecarui aspirant la o functie. Deja, in unele localitati, razboiul intre opozanti a atins de mult apogeul. Unua dintre cele mai exagerate si nepotrivite solutii de intimidare a adversarului a fost, dupa parerea mea, la Navodari. Cu toate ca au existat in diverse zone jigniri grave sau chiar batai, totul pare de o normalitate ... crasa (e-adevarat), comparativ cu urarile de bine proferate la Navodari, odata cu afisele lui Calapod pe cruci si morminte. Totul ar trebui sa aiba o limita, sa nu se amestece luptele de suprematie din timpul vietii cu apropouri la moarte si atacuri directe la persoana. Ca... vorba aia: cand sapi groapa altuia...