Cazul preotului ce candida la o functie de consilier local in Timisoara, prezentat in imagini de ziarul nostru nu era bineinteles singular in Romania, era mai mult amuzant ca figura pe panou. De altfel, Biserica Ortodoxa Romana le-a dat din nou voie (oficial, ca si in ‘96) sa candideze pe astfel de functii de consilieri, cu conditia ca doritorii sa fie independenti, nu din partea unui partid politic. Cica asa nu ar fi de condamnat implicarea bisericii in politica, pe o perioada nedeterminata (hotararea sinodului urmand a fi aplicata numai pana cand se vor gasi membri ai laicatului ortodox, bine pregatiti, care sa reprezinte intereselor comunitatilor in care se afla si ortodocsi), in ideea promovarii binelui obstesc. In fine, nu vreau sa bat moneda pe oportunitatea implicarii clerului in politica, pentru ca asta este o chestie arhicunoscuta si mult prea veche, pe care insasi biserica o recunoaste (Sfantul Sinod asigura liderii partidelor politice ca va... continua colaborarea fructuoasa cu acestia, chiar in hotararea cu pricina: "Biserica pastrandu-si echidistanta fata de partide, va continua sa se implice in politica generala a tarii"), acum revenindu-se de fapt la o formula deja experimentata in urma cu cateva mandate, adica atacand mai intai flancurile consiliilor locale si judetene, pentru a se obisnui treptat electoratul credincios cu fetele preotesti pe scena politica (asta in caz ca au uitat figurile celebre ale preotilor activisti ca ministri, senatori, primari, viceprimari ori consilieri, dupa 2000). Implicarea politica a preotilor este veche in Romania. Nu s-a numarat chiar printre prioritatile mele studierea acestei chestiuni, insa de contributiile deosebit de active ale preotilor la campaniile electorale din perioada interbelica si pana la instaurarea comunismului am auzit destule. Ca in comunism implicarea a fost de alta natura, nu mai conteaza, cert este ca ea a depasit de mult stadiul de gogorita a celor care sunt acuzati ca au un dinte impotriva BOR si ca ea s-a perpetuat si in anii post-revolutionari. Dar pentru ca vorba lunga - saracia omului... revenind la comunicatul BOR ce explica decizia de a "lansa" preotii ca independenti in politica, acesta mi s-a parut penibil prin modul cum incerca sa gaseasca o explicatie care sa nu se bata cap in cap cu decizia anterioara, apolitica 100%. Pe scurt, se mentine restrictia, dar li se da voie. Si nu oricum, ci cu dispensa - acordata dupa bunul plac, interese sau cotizatii... Suna a indulgenta si mai ca-ti vine sa protestezi ca Luther fata de aceste practici. Cum era de asteptat, cand ii dau un deget omului lacom... iti ia toata mana. Deja sunt si candidati pentru primarii prin tara, nu doar pentru consilii, cu sau fara dispensa "de sus". Recunosc, cazurile de care am auzit eu sunt de pe tarlaua mitropolitului Bartolomeu Anania, in cazul caruia nu mai este nevoie de comentarii suplimentare pe tema relatiei divine pe care o intretine cu politicul...