Un prieten din Franta mi-a trimis doua fisiere cu articole din ziare pariziene. Inainte si dupa NATO. Cu doua saptamani inainte, ziaristii francezi se aratau incantati de Casa Poporului, de culoarul unic, de hotelurile luxoase, de invitatii de seama. Dupa summit, ei au inceput sa scrie de cainii maidanezi, copiii strazii, mizeria de la periferie, modul in care au fost tratati bucurestenii, dar mai ales maniera grosolana in care autoritatile au incercat sa lase impresia unui altfel de Bucuresti. Pentru ca, desi organizatorii au incercat sa limiteze activitatile invitatilor la un anumit spatiu, cosmetizat si cu un lifting de intinerire cu cel putin zece ani fata de restul Capitalei, ziaristii au umblat liberi peste tot. S-a zis ca summitul NATO a aratat ce e mai bun din noi si ca a fost un plus de imagine. Din presa franceza, reiese ca Romania a incercat sa pacaleasca restul lumii. Iar cei care cred ca a reusit, se inseala. Si noi stim cel mai bine acest lucru. Noi, romanii. Unii dintre noi chiar credeam, la un moment dat, ca am fost mai buni de summit, ca Bucurestiul chiar a fost mai aerisit si european, ca s-a circulat bine, ca s-a trait mai bine. E ca si cum ai duce un oaspete in sufragerie, iar in dormitor copilul ar fi legat de pat si infometat. Interesant este ca nici televiziunile nu au mai avut stiri cu crime si violuri, tocmai probabil pentru ca invitatii sa nu vada aceste aspecte.
A fost cea mai mare pacaleala. Numai ca nu vine nimeni sa spuna: v-am pacalit. Ne dam seama si singuri, desi pentru cateva ore chiar ne pierdusem mintile si chiar incepusem sa credem ca Romania e altfel.