Pare usor deplasat, dar cred ca, macar dintr-un punct de vedere, ar trebui sa aducem multumiri sirianului care tine de cateva zile primele pagini ale ziarelor. Din cand in cand este foarte important sa ai o imagine cat mai realista asupra situatiei in care te afli, pentru a putea lua masurile care se impun. Oricat de trist ar fi adevarul, ascunderea gunoiului sub pres este o atitudine mult mai paguboasa si de multe ori chiar deosebit de periculoasa.
Putem spune ca "volatilizarea" lui Omar ar putea fi comparata cu un set de analize medicale de mare precizie care arata intr-o lumina necrutatoare o serie de pacate de care se fac vinovate institutiile statului care ar trebui sa vegheze la linistea noastra.
A fost nevoie de acest eveniment, cu un puternic miros de penibil sau poate chiar de penal, pentru ca domnul Radu Timofte sa-si dea demisia din ceea ce ar trebui sa fie un Serviciu burdusit cu minti sclipitoare, capabil sa afle inaintea tuturor orice amenintare la siguranta statului. Or, SRI-ul nu a lasat nici un moment senzatia ca ar fi capabil de asa ceva. Mai mult, chiar a lasat, inca de pe vremea domnului Virgil Magureanu, impresia de amatorism cras, prestatia domnului Timofte semanand cu "cireasa de pe tort". Daca ar fi sa amintim doar gafele impardonabile legate de criza aviara, si ar fi de ajuns.
Atunci, seful SRI-ului ne anunta pe un ton ritos si cu accentul sau inconfundabil ca toata beleaua a venit (cum altfel ?!) din Ungaria, vecinii nostri de la vest fiind gasiti "in doi timpi si trei miscari" vinovati pentru ca ne-au trimis un transport de pui de gaina infestati pentru a distruge avicultura romaneasca. Ceva informatie era in stirea cu pricina. Era vorba intr-adevar de niste pui, doar ca de niste pui de curca si care nu s-au dovedit a fi bolnavi. O mostra de amatorism gros, care ar fi fost suficient pentru a duce la demisia celui care ar fi trebuit sa vegheze la siguranta tarii.
A fost nevoie de cazul Hayssam pentru ca, in sfarsit, domnul Timofte sa-si prezinte demisia dintr-un post care s-a dovedit a fi dintotdeauna "o palarie mult prea mare" pentru cineva care nu avea ce cauta in postul respectiv. Asa ca, vrand-nevrand, trebuie sa aducem multumiri sirianului care, pe langa toate necazurile pe care ni le-a adus, ne-a scapat macar de cateva figuri care, in cel mai bun caz, nu aveau ce cauta in posturile pe care le-au detinut spre (ne)linistea noastra.