Departe de mine de a fi partizanul taxelor sau al impozitelor. Cu toate acestea insa, am instruirea necesara sa-mi dau seama ca, fara aceste biruri, un stat nu poate avea invatamant, sanatate, infrastructura, ajutoare sociale. Fara ca cetatenii, contribuabilii sa plateasca ceva, o tara nu poate sa prospere. Desigur ca trebuie sa avem taxe si impozite rationale, suportabile, care sa nu sufoce pe nimeni si care sa nu reteze din rata de crestere a nivelului de trai. Chiar aplicarea unor taxe similare cu cele din tarile dezvoltate ale UE ar putea fi o solutie pentru noi, bineinteles aplicand corectiile absolut necesare in ceea ce priveste cuantumul acestor dari, care trebuie sa fie corelate cu veniturile romanilor.
Taxa de prima inmatriculare sau taxa de mediu, mult mediatizata, hulita, combatuta, izvor de publicitate si imagine pentru diverse personaje publice, politicieni, dar si tema unor campanii publicitare pentru televiziuni de nisa, este una dintre darile care au nascut controverse printre romani.
Nu-mi propun sa comentez necesitatea acestei taxe, nici daca ea si-ar putea atinge tinta, adica sa contribuie la un mediu mai putin poluat, dar pot sa spun ca demersul national de combatere a ei, care poate avea in spate interese mult mai necurate decat insasi intentia de a introduce aceasta taxa, nu este o forma democratica de manifestare, ci chiar una de instigare la nesupunere in fata legii.
Ce ar fi daca ar incepe o campanie nationala de strangere a semnaturilor tuturor celor care sunt impotriva impozitului pe venit sau profit, sau impotriva CAS-ului, sau chiar a noului Cod Fiscal. Haideti sa incercam sa strangem semnaturi de la elevii din tara care ar opta pentru un invatamant de numai 9 clase, cu trei vacante anuale de cate doua luni fiecare. Sa strangem si semnaturile celor care vor saptamana de lucru de numai patru zile, cu respectarea tuturor zilelor de odihna din calendarul Ortodox. Foarte interesant ar fi cati romani ar semna o petitie nationala care sa aprobe alungarea din tara a rromilor sau a mai nu stiu carai minoritati. Ce fel de democratie ar mai fi asta?
O suta de mii de semnaturi, doua sute de mii, chiar si un milion pot constitui un demers pentru a forma o entitate, un partid, care abia apoi poate participa la alegeri nationale si poate, in eventualitatea in care reprezentantii sai ar fi alesi, sa propuna legi sau hotarari menite sa fie respectate de catre toti cetatenii.
Ce ar insemna daca pentru fiecare hotarare de guvern, lege, sau decizie a celor care conduc aceasta tara ar fi temele unor campanii nationale fara sfarsit? Cum s-ar mai guverna Romania noastra? Asta-i democratia, sau am inteles noi gresit?